prietena mea e frumoasă.
când ieşim să socializăm
aproape că nu exist
toată lumea e fascinată de ea
femeile vor să-i afle secretul
ea le zâmbeşte şi le spune
că eu sunt vinovatul
dar niciuna nu crede…
bărbaţii îi caută un capăt de privire
iar mie îmi cumpără tot felul de băuturi
în speranţa că o le să spun nu ştiu ce secrete
sau poate vor să mă îmbăt aşa de rău
încât să plec singur
serile astea sunt destul de stresante
dar m-am obişnuit
fiindcă la un moment dat
când ajungem acasă
închidem lumea în debara
şi ne iubim, râzând
împreună cu Clapton &Bayles
cu Janis&Jack
şi cu toate florile din geam
de care are atâta grijă
Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.
Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape –
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.
Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele – umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.